Ajunul Craciunului este ultima zi de post din Postul Nasterii Domnului. Acest post, care incepe in ziua de 15 noiembrie si se incheie in ziua de 24 decembrie, ne aduce aminte de patriarhii si dreptii Vechiului Testament, care au petrecut timp indelungat, in post si rugaciune, asteptand venirea lui Mesia, Mantuitorul lumii.
Daca primele 39 de zile ale acestui post sunt mai usoare, din punct de vedere alimentar, intre ele existand mai multe zile in care Parintii Bisericii au randuit “dezlegare la peste”, cea de-a patruzecea zi a postului este una de aspra postire, adica de ajunare. Obiceiul de a ajuna in aceasta ultima zi a postului este consemnat inca din secolul al IV-lea.
Astfel, in ajunul Craciunului, fiecare credincios ajuneaza dupa putere, pana la Ceasul al IX-lea (ora 15.00), nimic mancand. In unele zone, credinciosii ajuneaza pana mai tarziu, asteptand rasaritul luceafarului de seara, in amintirea stelei care a vestit magilor Nasterea Domnului.
Dupa ceasul pranzului, spre seara, se obisnuieste sa se manance grau fiert, amestecat cu fructe si miere, in amintirea postului Prorocului Daniel si al celor trei tineri din Babilon (Daniel 1, 5-16). Aceasta zi de post aspru mai aminteste si de postul tinut odinioara de catehumenii care, in seara acestei zile, erau botezati si impartasiti pentru prima data cu Sfintele Taine, in cadrul Liturghiei Sfantului Vasile cel Mare.
In seara zilei de ajun, credinciosii obisnuiesc sa manance o mancare dulce, numita in popor “Scutele lui Iisus”. Cu faina, apa si sare se framanta niste lipii subtiri care se coc pe plita. Acestea se inmoaie intr-un sirop dulce (apa cu miere sau zahar) si se presara cu nuca macinata.
Ajunul Craciunului, zi de colindat
Nasterea Domnului este anuntata in lume de crestini prin colinde, primii care pornesc cu colindatul, in dimineata de Ajun, fiind copiii si tinerii. Acestia sunt primiti de crestini cu mere, nuci, covrigi si cu acele turte numite “Scutecelele lui Hristos”. Pentru ca pana dupa Sfanta Liturghie din ziua de Craciun este inca post, colindatorii trebuie si ei primiti cu daruri de post (covrigi, turte, nuci, fructe).
Tot in ultima zi a postului Craciunului, preotul umbla pe la casele credinciosilor cu icoana Nasterii Domnului, spre a vesti maritul praznic al Intruparii Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria. Din punct de vedere liturgic, putem spune ca aceasta traditie, a umblatului cu icoana, este un fel de slujba in afara zidurilor bisericii. Este o slujba savarsita pe ulite si pe stradute, prin curti si prin case, pe la ferestre si pe la usi. Precum odinioara facea crainicul, parintele se straduieste a anuta in tot locul si pe tot omul o mare veste: Dumnezeu se face om, ramanand insa Dumnezeu! Astfel, singurul lucru nou sub soare se arata vrednic de o asemenea mare vestire.
Fiecare preot vesteste Nasterea Domnului in parohia lui. In functie de marimea parohiei, preotul poate incepe sa umble cu icoana mai devreme sau mai tarziu. Astfel, la sate, aceasta vestire se petrece chiar in ajunul Craciunului, pe cand la orase, unde parohiile sunt mai mari si credinciosii mai numerosi, preotii incep sa umble cu icoana ceva mai devreme.
Ajunul Craciunului modifica randuiala liturgica
In ajunul Craciunului se citesc “Ceasurile Imparatesti” si se savarseste Liturghia Sfantului Vasile cel Mare unita cu Vecernia. In cadrul acestor slujbe sunt randuite spre citire mai multe profetii din Vechiul Testament privind Nasterea Domnului.
Daca ajunul Craciunului cade intr-o zi de sambata sau dumnica, slujba numita “Ceasurile Imparatesti” se muta in vinerea dinainte, aceasta zi devenind “zi aliturgica”, adica zi in care nu se savarseste Sfanta Liturghie”. Aceasta slujba a Ceasurilor este numita astfel deoarece, in lumea bizantina, la aceasta participau si imparatii, iar la noi se aduna in biserica toata familia domneasca.
Daca ajunul Craciunului cade in zilele de luni pana vineri, in ziua de ajun se va savarsi Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, iar in ziua praznicului se va savarsi cea a Sfantului Ioan Gura de Aur. Daca ajunul va cadea insa intr-o zi de sambata sau duminica, in ziua de ajun se va savarsi Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, iar in ziua praznicului se va savarsi cea a Sfantului Vasile cel Mare unita cu Vecernia.
Ajunul Craciunului, prilej de bucurie si rugaciune
Dupa noaptea de ajun, trei zile la rand, in toate bisericile se savarseste Sfanta Liturghie. Din pricina bucuriei marelui praznic al Nasterii Domnului, s-a randuit ca in perioada cuprinsa intre Craciunului si Boboteaza sa nu se faca ingenuncheri si plecaciuni. Exceptie fac insa canoanele primite de la duhovnic, savarsite in taina camerei fiecaruia.
“Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste si pamantul pestera Celui neapropiat aduce. Ingerii cu pastorii slavesc si magii cu steaua calatoresc, ca pentru noi S-a nascut prunc tanar, Dumnezeu Cel mai inainte de veci.”
Sfântul Nicolae s-a născut în secolul IV, în provincia Lichia, orașul Patara (Turcia). Părinţii au fost oameni înstăriţi, dar şi foarte credincioşi. Şi-au dorit mult un copil. Şi Dumnezeu le-a dăruit unul, a fost singurul. Unul milos, foarte înţelept şi extrem de curajos. A învăţat viaţa duhovnicească de la unchiul său, Nicolae, episcopul Patarelor. Rămas orfan devreme, Sfântul Nicolae şi-a împărţit averea moştenită fără să păstreze nimic.
S-a gândit apoi să-şi petreacă viaţa în tăcere şi singurătate, însă vestea lui Dumnezeu a fost alta: “În mijlocul poporului să-ţi săvârşeşti nevoinţa ta, dacă voieşti să fii încununat de Mine”. Înălţat Arhiepiscop al Mirelor Lichiei, Sfântul s-a dovedit un bun păstor al turmei sale. Este părintele bun şi înţelept care dăruieşte lumină şi har credincioşilor, este ocrotitor al copiilor şi apărător al credinţei ortodoxe.
În vremea prigoanelor lui Diocleţian împotriva creştinilor, Sfântul a fost aruncat în temniţă, însă şi de acolo îi vorbea poporului despre Legea lui Dumnezeu. A fost eliberat după urcarea pe tron a Sfântului Constantin. Potrivit tradiţiei, Nicolae a fost unul dintre Sfinţii Părinţi participanţi la Sinodul de la Niceea.
Sfântul Nicolae a apărat dreptatea printre oameni şi a mântuit de la condamnare trei bărbaţi. A fost considerat sfânt de popor chiar din timpul vieţii. Oamenii îl chemau având credinţa că necazurile lor vor fi mântuite. Două dintre minunile sale au marcat profund conştiiţa creştinilor şi stau la baza convingerii că Moş Nicolae aduce daruri în noaptea de 5 spre 6 decembrie.
Se spune că o familie săracă avea trei fete. Şi, atunci când acestea au crescut, părinţii s-au gândit că o viaţă “uşoară” ar fi soluţia la sărăcia în care trăiau. Sfântul Nicolae a avut însă un alt plan cu ele şi le-a salvat sufletele, pe rând, punându-le la fereastră câte o pungă cu bani.
Se mai povesteşte că Sfântul ar fi salvat de la naufragiu, prin rugăciune, niște marinari, iar de atunci aceştia îl cinstesc şi îl consideră ocrotitorul lor. Popularitatea sa a crescut atât de mult încât în Rusia aproape toate bisericile au colţ de rugăciune închinat Sfântului Nicolae. După o viaţă aspră, dar plină de credinţă a trecut la viaţă veşnică pe 6 decembrie 343, iar din anul 1087, moaştele sale sunt păstrate la o biserică din Bari, în sudul Italiei.
Scopul acestei previziuni este de a informa omenirea de un lucru important. Ca fiecare om trebuie să-şi întoarcă faţa şi credinţa spre împăcare cu Dumnezeu. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu! Tot ceea ce declară Biblia are autoritatea deplină a lui Dumnezeu Însuşi. Chiar acum, informaţiile vin din Biblie şi dezvăluie modul în care Dumnezeu a plănuit Judecata de Apoi şi sfârşitul lumii.Biblia a deschis secretele sale cu privire la cronologia istoriei. Această informaţie nu a fost niciodată cunoscută anterior pentru că Dumnezeu a închis şi cifrat în cuvinte acest Am citit despre asta în cartea lui Daniel:
Daniel 12:9_ Şi el a spus, “Du-te, Daniel: cuvintele sunt închise şi sigilate în cer până când va veni vremea sfârşitului.”
Cu toate acestea, acum în zilele noastre, Dumnezeu a deschis Cuvântul Său (Biblia), pentru a descoperi o mare parte de adevăr în ceea ce priveşte sfârşitul timpului (şi multe alte învăţături). De asemenea, în acelaşi capitol din Daniel, se spune:
Daniel 12:4_ Dar tu, Daniel, taci şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului: mulţi o vor citi, şi cunoştinţa le va creşte.
Dumnezeu deschide acum Cuvântului Său, deoarece am ajuns la vremea sfârşitului. Din acest motiv a devenit foarte evident cei ce studiază Biblia, că trăim acum ultimele zile ale istoriei pământului. Ca o chestiune de fapt, pentru că trăim la sfârşitul timpului, Dumnezeu dezvăluie acum omenirii următoarele informaţii:
BIBLIA – CALENDAR DE ISTORIE
Domnul a dat spre cunoaştere omenirii, “calendarul biblic” găsit în paginile Bibliei. Începuturile din cartea Genezei, în special în capitolele 5 şi 11, dovedesc cu precizie fapte şi aspecte din istoria omenirii.
11,013 î.Hr. –Facerea Lumii. Dumnezeu a creat lumea şi omul (Adam şi Eva).
4990 î.Hr. -Potopul din vremea lui Noe. Toate au pierit în timpul unei inundaţii la nivel mondial. Numai Noe, soţia sa şi a lui trei fiii şi soţiile lor au supravieţuit în arcă (6023 ani de la Facerea Lumii).
7 î.Hr.-ani Isus Hristos a fost născut (11006 ani de la Facerea Lumii).
AD-33 ani Isus Hristos a fost răstignit şi a început istoria bisericii (11045 ani de la Facerea Lumii; 5023 ani calendaristici de la Potop).
1988 AD-in acest an s-a încheiat epoca bisericii şi a început perioada de necazuri mari de 23 de ani (13000 ani de la Facerea Lumii).
1994 AD- 07 septembrie este prima zi din perioada celor 2300 de zile de necazuri mari când Dumnezeu decide să salveze o mulţime de oameni din afara bisericii (13006 ani de la Facerea Lumii).
2011 AD-Pe 21 mai, Ziua Judecăţii va începe răpirea (luarea la cer de oameni aleşii lui Dumnezeu). Această dată consfinţeşte sfârşitul celor 2300 de zile de necazuri. La data de 21 octombrie, lumea va fi distrusă de foc (7000 de ani de la Potop; 13023 ani de la Facerea Lumii).
O ZI ESTE CA 1000 DE ANI.
Copil al lui Dumnezeu, Isus a învăţat din Biblie că descrierile din Geneza au o dublă semnificaţie:
Geneza 07:04 _ Căci după şapte zile, voi face să plouă pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până când fiecare vietate de pe pământ pe care am făcut-o, va pieri.
Din punct de vedere istoric, când Dumnezeu a rostit aceste cuvinte, mai erau şapte zile rămase pentru Noe, familia lui şi animalele pentru a intra în siguranţă în Arcă; dar spiritual (şi Biblia este o carte spirituală), Dumnezeu vorbea omenirii declarând că ar trebui 7000 ani pentru a găsi refugiu în mântuirea oferită de Isus Hristos.
2 Petru 3:6-8_ Potopul prin care lumea de atunci a fost, înecată de apă, a pierit. Dar cerurile şi pământul, care sunt acum, prin acelaşi cuvânt sunt ţinute deoparte, rezervate focului împotriva judecăţii de apoi a oamenilor nelegiuiţi. Dar, prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru, că o zi este cu Domnul, ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.
Contextul apostolei 2 Petru 3 este extrem de important! În primele câteva versete, Dumnezeu face referinţă la distrugerea lumii de inundaţii în timpul zilelor lui Noe. Apoi, vom găsi un avertisment în faptul că nu ar trebui să fim “ignoranţi” asupra unui un singur lucru, „o zi este la fel ca 1000 de ani, şi 1000 de ani sunt ca o zi”.
Care ar putea fi Dumnezeu ne spune prin identificarea unei zile cu 1000 de ani?
Recent s-a descoperit în calendarul biblic al istoriei pe paginile Bibliei, că potopul din vremea lui Noe a avut loc în anul 4990 î.Hr.. Această dată este complet corectă. Acum, dacă am înlocui 1000 ani pentru fiecare dintre cele 7 zile, vom obţine 7000 de ani. Şi când am proiecta 7000 ani în viitor, de la 4990 î.Hr., ne aflăm în anul 2011 AD.
4990 + 2011 = 7001
Notă: Când se număra o dată din Vechiul Testament la o dată din Noul Testament, întotdeauna se scade un an, deoarece nu există anul zero, aşa că rezultatul final este:
4990 + 2011 – 1 = 7,000 ani exact.
Anul 2011 AD va fi anul 7000 de la potopul din vremea lui Noe. Acesta va fi sfârşitul duratei de timp dat omenirii pentru a găsi har şi credinţa în ochii lui Dumnezeu. Acest lucru înseamnă că timpul pentru a găsi refugiu în Hristos a ajuns extrem de scurt.
În vremurile trecute, Dumnezeu a avertizat pe poporul Său de abordare a perioadelor de hotărâre:
Amos 3:7 Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic, dar el descopere taina Să slujitorilor Săi prooroci.
Evrei 11:7 Prin credinţă Noe, fiind avertizat de Dumnezeu, de lucruri care nu se văd încă, s-a mutat cu frică într-o Arcă ce a devenit casa lui.
ZIUA JUDECĂŢII : MAI 21, 2011
Ştim că anul 2011 este anul 7000 de la potop. De asemenea, ştim că Dumnezeu va distruge această lume. Dar când în 2011 va avea loc această?
Răspunsul este uimitor. Să aruncăm o privire la contul de inundaţii în cartea Genezei:
Geneza 7:11_ În anul şase sute al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua saptespreze ale lunii, izvoarele de mare adâncime au erupt, iar ferestrele cerului s-au deschis.
Credincios Cuvântului Său, Dumnezeu a adus inundaţii şapte zile mai târziu, în anul 600, în ziua a 17-a a lunii a II-a luna, a calendarului aliniat după durata de viaţa a lui Noe.
Geneza 7:16,17_ Şi ei care au mers , bărbaţi şi femei din trupesc, după cum Dumnezeu i-a poruncit: Domnul a închis arca şi i-a ferit de inundaţii. Au fost patruzeci de zile pe pământ, iar apele au crescut şi ei au fost ridicaţi deasupra pământului.
Anterior, el a fost menţionat faptul că vârsta bisericii a ajuns la un capăt de drum în anul 1988 AD. Se întâmplă că epoca bisericii a început în ziua de Rusalii (22 mai), în anul 33 AD. Apoi 1955 ani mai târziu, s-a ajuns la concluzia că acest lucru se întâmpla pe 21 mai, care a fost o zi înainte de Rusalii în 1988.
Biblia ne învaţă că la sfârşitul erei bisericii ar avea loc simultan cu începutul prioada „necazurilor cele mari”:
Matei 24:21_ Pentru că atunci va fi un necaz mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.
Pe 21 mai, 1988, Dumnezeu a renunţat la bisericile şi congregaţiile religioase din lume. Duhul lui Dumnezeu a lăsat toate bisericile şi pe Satana, să săvârşească păcate. Biblia ne învaţă că această perioadă îngrozitoare de judecată asupra bisericilor va dura de 23 de ani. Un complet de 23 de ani (8400 zile exact) ar fi de la 21 Mai 1988 la douăzeci şi unu Mai 2011. Această informaţie a fost descoperită în Biblie, disociata de informaţia privind cei 7000 de ani de la Potop.
Prin urmare, vedem că întreaga perioadă de 23 de ani necazuri, concluzionează la 21 mai 2011. Păstraţi în minte că Dumnezeu a închis uşa Arcei în ziua a 17-a, luna a 2-a luna din calendarul lui Noe. Am găsit, de asemenea, că 21 mai, 2011 este sfârşitul perioadei de necazuri mari. Există o relaţie puternică între luna a 2-a şi a 17-a zi calendaristică lui Noe şi 21 Mai 2011. Această relaţie nu poate fi uşor văzuta până când nu vom descoperi că nu există un alt calendar care să ia în considerare ca21 mai 2011 se întâmplă să fie în ziua a 17-a din a 2-a luna din calendarul evreiesc. Douăzeci şi unu mai 2011 va fi Ziua Judecăţii! Aceasta este ziua în care Dumnezeu închide uşa mântuirii asupra lumii.
Ioan 10:09_ Eu sunt uşa: în cazul în care orice om intra în, el va fi salvat, şi va merge şi afară, şi va găsi păşune.
Biblia este foarte clară că Hristos este singura în cer. El este singurul portal în împărăţia glorioasă a cerurilor.
04:12_ Faptele Apostolilor_ Nu este mântuire nicăieri altundeva: căci nu este nici un alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.
Odată ce uşa (Isus) se va închide în Ziua Judecăţii, mântuirea nu mai este posibilă pe pământ:
03:07 Apocalipsa_ … Acestea zice-se că sunt sfinte, este adevărat, că el are cheia lui David, care deschide uşa şi nici un om nu o poate închide.
Biblia ne învaţă că la 21 mai 2011, numai credincioşii adevăraţi aleşi de Dumnezeu pentru a primi mântuirea vor fi răpiţi (preluat) din această lume să întâmpine pe Domnul în cer şi să fie totdeauna cu Domnul:
1 Tesalonieni 4:16,17_ Căci Domnul însuşi va coborî din cer, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu: şi cei morţi în Hristos vor învia întâi: Apoi, noi cei vii, care suntem şi rămânem vom fi răpiţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh: şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul.
Tot restul omenirii (miliarde de oameni), va fi lăsat în urmă pentru a experimenta judecata lui Dumnezeu o judecată îngrozitoare pe o perioadă de 5 luni de chin pe pământ:
Apocalipsa 9:3-5_ Şi a ieşit din lăcuste fum pe pământ: şi le-a dat putere scorpionilorin pământ. Şi le-a poruncit să nu rănească iarba pământului şi nimic din ce este verde, ci numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lor. Şi să nu-i omoare, ci să fie chinuiţi cinci luni: şi chinului lor a fost ca chinul scorpionului, când a fost strivit de un om.
