Cand eram mai tanar profesorii imi spuneau ca gradul de cultura a unei natii este direct proportional cu cel al civilizatiei. Apoi m-au invatat ca nivelul social al vietii oamenilor influenteaza direct gradul de cultura. Tot atunci am invatat singur ca in zadar vrei sa dezbati probleme existentiale ale omului atata timp cat el traieste de pe o zi pe alta. Si nu in ultimul rand mi-au spus ai mei discipoli ca level-ul de cultura se poate cuantifica in functie de cate teatre, carti publicate, filme produse, ziare existente pe piata, posturi de radio si televiziune, in general de cata creatie si mijloace mass media detine, intretine  si propaga o natiune.

De-a lungul anilor fiecare teorie si credinta s-a spulberat in cate-o felie de viata romaneasca traita. Deschiderea si bombardamentul informational nu a reusit sa imprime o crestere a gradului de civilizatie. Am ramas, multi dintre noi sa ne luptam cu o mitocanie crasa si cu  falsa valoare a ceea ce ne inconjoara. Dup’aia s-a dovedit falsa si teoria conform careia daca traim mai bine vom gandi mai bine si mai frumos. Indiferent de cate caserole de mici si gratare de fleici am bagat in noi, nu am observat nici cea mai mica tresarire a vreunui fior artistic. In continuare nu ne ducem la teatru, in continuare nu citim nici o carte, in continuare dam o vizita intr-un muzeu pe o telenovela ce ne tintuieste burtile intr-un fotoliu in fata televizorului.  Da, eram student atunci cand adunati in gasca ne vorbeam de momentul in care o sa spunem ceva oamenilor. Si mai ziceam ca atata timp cat romanul nu are burta plina, nu se va gandi la vreo desfatare mentala. Ei bine, burta s-a implinit, mentalul isi duce somnul letargic de zi cu zi, intre doua pastile de digerat si un litru de vin urmarind susanele si kitch-uri de tot felul.

A fost un moment cand resemnat am constatat ca mass media prin toate canalele ei, radio, tv., ziare si advertising ne va schimba. Sau macar ne ve intretine nevoia de polemica si aciditatea in fata prostiei.Nu a fost sa fie asa. Mai mult de jumatate din piata publicatiilor a disparut. Teatrele, cu exceptia celor de capitala, sunt falimentare, cinematografele cu exceptia modei „plex” in care tragi cola cu paiul si infuleci chipsuri si popcorn s-au pierdut si ele pentru totdeauna. Daca faci o statistica sa vezi cata lume se duce la un film productie proprie in tara mea natala, te apuca plansu’. 13.000 de spectatori dintr-un total de 22 de milioane de suflete. Atatia vad un film vorbit si facut romaneste. Vreti sa mergem mai departe? Muzeele sunt  in faliment, expozitiile sunt asa de „chi-chi” , oamenii trec si privesc neavizati prin vitrine exclamand: „Tabloul asta merge pe hol. E destul de misto!”.  Se cumpara tablouri pentru a acoperi ziduri de anumite dimensiuni, nu pentru ca ar insemna ceva. La fel se cumpara opere de arta pentru a decora curti de vile, doar asa de grandomanie, nicidecum pentru ca ar simboliza ceva pentru cumparator. Nu cu mult timp in urma am intrat intr-un magazin de instrumente muzicale. Mi-am cumparat un stativ de chitara si evident m-am lasat pierdut in lumea chitarelor din acel magazin. La un moment dat patroana s-a apropiat de mine. Ne-am imprietenit si ne-am vorbit despre preturi si modele. Ei bine, dragii mei concetateni am aflat ca unii romani cumpara chitari, nu ca sa cante ci ca sa le puna pe pereti ca si decoratiuni. Unii, imi spunea femeia, se falesc daca dau cateva zeci de milioane pe un Gibson sau un Fender. Intreaba care e cea mai scumpa chitara din magazin si se asigura ca nimeni nu a cumparat o alta mai scumpa. Apoi ele vor odihni in holurile vreunei case pe pereti. Da, asta am mai aflat. Ca se cumpara multe stative de perete pentru instrumente muzicale. In mod normal cei care canta isi tin instrumentul la indemana sa mai exerseze sau sa mai compuna ceva. Altii si le etaleaza si-si fac  panotarea  de instrumente.

Zilele trecute ma uitam la o emisiune de „revista presei”. Incredibil ce putine publicatii avea omul ala la indemana ca sa vorbeasca despre subiectele „tari” ale zilei. Asta pentru ca celelalte au disparut de pe piata.  De ce? Voi va inchipuiti ca se intampla asta pentru ca nu se vand? Prieteni, nu trebuie sa fii expert sa-ti dai seama ca orice ziar si revista, act de cultura sau creatie nu se face si nu se tine cu banii produsi de propria vanzare sau etalare. In spate exista interese, unele nobile altele meschine!

Ne indreptam spre o mass media anarhica, oda iubitului conducator. Ziarele si revistele care au disparut au facut-o in urma unei comenzi politice. Caci altfel cum poti sa judeci ca pe o masa stau alaturi „Evenimentul zilei” , „Curierul National” , „Gandul” si „Romania libera”. Pro sistemului si guvernului. In care apar subtil implinirile celor care ne conduc  spre niciunde. Sa nu-mi spuneti de „Cancan” si „Click” sau „Libertatea”. Au o alta tinta si fac jocul amatorilor de tabloide. In rest numai investigatii controlate si acuze care pentru un timp induc in eroare opinia publica. Conspiratia exista, nu trebuie decat sa o vedeti!.

Cu o economie falimentara, cu sute de mii de someri, cu un sistem de sanatate in care daca ai bani traiesti, daca nu mori cu zile, cu batrani disperati si curve care au coborat preturile, cu profesori pusi pe liber si cu elevi tampi, cu jurnalisti pe drumuri si televiziuni ce vor disparea curand, cu sali goale si artisti ce traiesc la limita saraciei, cu mitocani la tot coltul si mitocanie cat incape, cu telenovele si reality show-uri ieftine, cu foame si saracie lucie e clara directia in care ne indreptam. La capatul tunelului se intrevede promitator colapsul romanesc!


Un răspuns la “colaps…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: