stare de avarie…

Un fleac, a nins două zile şi ne-au ciuruit! Salvările sunt trase de tractoare, tractoarele de camioanele jandarmeriei, camioanele de fadromele de la Euroconstruct, fiecare trage pe cine poate în ce fel vrea. Unii pleaca la tară, alţii vin de la bunici, maşini şi oameni în troiene. Zice unu’ : ” v-am sunat din câmp de-aici de unde stau de cinci ore şi nu vine domne’ nimeni să dea zăpada deoparte…”.

În timp ce americanii pe coasta de est se baricadează în case şi rad tot de prin magazine sub o zapadă de juma’ de metru, la Romania, cum spun nemţii plecaţi din tară, sfârşitul de săptămână avertizat codificat şi însemnat pe hartă în culori portocalii, ne gaseşte pe drumuri naţionale blocate de zapada. De unde trag eu concluzia ca nu întotdeauna portocaliul aduce trăiri de bine.

Ca în fiecare week-end ne pune aghiuţă,aşa cum îi spunea bunica lu’  necuratu’, de ne preumblăm cu treabă sau fără pe drumuri. Spre deliciul tv-urilor, astăzi le-am crescut rating-ul. Câteva zeci de maşini la Buzău, salvarea din nu ştiu ce fund de Damboviţa care nu ajunge la pacient, copiii rămaşi prin munţi în tabere, alţii plecaţi la nunţi prin Dolj. ” Combustibil avem, e cald în maşină, dar suntem blocaţi de trei ore.Nu am văzut nici un agregat de dezăpezire…” , rasună patetico-schizofrenic vocea unei victime a zapezii undeva prin Argeş. Mulţi se plimba de duminică, aşa, fără nici o treabă, de parca ar fi aflat de la radio Erevan că iarna e ca vara.

Dimineaţă. Ora şapte. Ies rezonabil din Bucureşti. Mă duc să-mi aduc kinderii de la bunici. Că începe şcoala. Pe drum puţine maşini. Lame ale celor de la drumuri. Câte o rată, câte un van, prin sate, câte-o Dacie ce iese de pe o uliţă şi virează pe alta. Ninge viscolit. Din nou, lame ale celor de la drumuri. Maşina pâinii, poliţia, lame ale celor de la drumuri. Obsesiv. Ajung la destinaţie. Ora nouă. Stau puţin, mă împachetez şi-o iau retur. Situaţia s-a schimbat. Unu’ cară pe portbagaj scânduri, la altul văd în spatele maşinii cofragul de ouă de la ţară, altul dă cu curu’ de zăpadă de cât e de încărcat. Îl depăşesc. În masină nu se mai vedea nimic prin geam, ea şterge cu prosopul  parbrizul. Păi sunt vreo şase în total. E o amărâtă de Dacie. Unde or merge oamenii aştia? Mă intreb degeaba. Întotdeauna găsim noi unde să mergem. Unchiu’ cu  pipiţa aferentă în dreapta, vine din faţă. BMW ultimul răcnet. Garda la sol atinge zăpada. Bună vreme de şpaţir! Altul a derapat. Ţine după el înca vreo zece maşini. S-a coborât şi-şi pune mâinile în şold. N-are lopată, n-are lanţuri, nu are nimic. Din nou prin sate. Oameni nevoiaşi se luptă cu vântul pe marginea drumului. Nu ştiu unde merg. Poate de  la ţaţa Floare, la cumnata Zambilica. Sunt adevaraţi kamikaze pe lângă  maşini. Trecem razant pe lângă ei. Avarii şi alte trei maşini pe dreapta. S-au tamponat. Explică unu’ altuia cum şi de ce! Ajung în Bucureşti. Şcoala nu mai începe. Nici gradiniţa.Au spus la radio. Aşa au hotărât portocaliii. Cu greu parchez în spatele blocului. Îmi fierb vin cu scorşisoară. Beau şi dau la ştiri. Ăştia fac comparaţii cu iarna din 1985. Au adus şi o octagenara editoare pe la ei. Asta a găsit fotografii de cum umblau bucureştenii pe tramvai în acel an. N-are nici o legatură.  Mare tam-tam se face despre cum a venit iarna şi cât de mult a nins. De parcă a căzut guvernul sau o fi explodat vreun reactor nuclear la Cernavodă. Ăştia care ne conduc nici nu au avut curajul să mai apară azi pe la tv. S-au dat la fund. Amestecaţi în carambolul de pe A1. Ce n-aş da să-l vad  pe  Bocşescu sub un TIR portocaliu!

Trăim vremuri grele. De avarie naţionala. O avarie portocalie, ca şi ţara! Să trăiţi bine!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: