ÎNSTRĂINAREA…

Ce ne aduce anul asta? O mare gaura in buzunare, exploatare la maxim de catre cei care-ti ofera un job, compromisuri, dezamagiri, umilinta, nonvaloare si mai presus de toate, instrainare. Fata de prieteni, de oamenii dragi din jurul tau, de copii de batrani, de tot ce viata asta te aduna si te stangea laolalta intru dumnezeire.

Un an cum n-a fost nici unul din cei pe care-i traiesc. Un an al distrugerii amotionale in schimbul catorva lei, un an al minciunii in favoarea banilor, un an al furiei, maniei si al invidiei in defavoarea intelegerii, iertarii si condescendentei.

Se distrug prietenii, se despart cupluri, se instraineaza prieteni. Unii de-o viata, altii de atunci cand munca si idealurile le erau comune. Un an al dezbinarii si al Satanei. Urmaream deunazi pe History channel un documentar despre apocalipsa. Cum armatele una a lui Dumnezeu si cealalta  a lui Satana se vor infrunta la Armaghedon pe taramul sfant al Ierusalimului. Acest moment este foarte aproape, din ceea ce odata lega si canaliza energiile spre ceva constructiv si legat afectiv, s-a ales praful.

Momentul in care ne vindem si vindem tot ceea ce ne leaga, in primul rand de prieteni si de cei cu care in decursul timpului am realizat o alchimie interioara, este pe punctul de a esua, de a se pierde si degenera in ura si dusmanie. Fara a fi profet nu-ti trebuie foarte mult simt de observatie ca sa constati asta. Incetul cu incetul viata ne-a devenit o lupta de supravietuire. Iar atunci se pierd si ultimele valori morale. devenim o haita in care legea celui mai puternic va birui. Acel moment in care cei salvati sunt cei ce isi permit sa plateasca mai mult. Indiferent din ce clasa sociala sau sfera intelectuala vin.

Salvarea apartine regretabil bunurilor lumesti. Tot ceea ce Dumnezeu a huiduit si-a respins o viata intreaga, se intoarce azi intre noi, inchinaciunile si jertfa adusa duhului sfant devenind parsivenie si minciuna. Putini au ramas in interiorul cercului dumnezeiesc. Si mai putini insa mai au credinta. Gesturile si actiunile lor de zi cu zi se ascund in ignoranta si demagogie. Cel palmuit nu-si mai intoarce obrazul, dimpotriva se ridica si biciuieste pe cel care o face. Daca intrebati cine va da cu piatra primul, toti vor spune nu, numai ca de undeva din ascuns, o ploaie de pietre va pecetlui destinul vostru.

L-am pierdut pe Dumnezeu haituiti de disperare si foamete. Multumirea de sine nu mai tine cont de valoarea lucrurilor primare. Analizele mentale depasesc ratiunea simpla, cea originara. A faptului ca suntem oameni. Supusi greselii si vicisitudinilor. Tot ceea ce gandim, o facem prin prisma circumstantelor. A unor conjuncturi ce nu pot deosebi raul de bine, adevarul de minciuna, nevoia de moft. Asta facem, asta primim! Asemeni unui bumerang,  se intoarce impotriva noastra tot ce odinioara am gresit.

E anul platilor. Spre Dumnezeu si spre omenire. Ce am semanat culegem. Pana cand vom ramane in campia de la Har Megiddo singuri si ne vom infrunta chiar si intre noi. Castigatorul in lupta impotriva raului suntem noi. Numai ca dup’aia ne vom decima. Si ne vom gasi pricini si greseli neplatite. In ingustimea gandurilor noastre. Noi de noi ne vom rataci. Si de bunul Dumnezeu.

Apocalipsa nu e sfarsitul. E un nou inceput. Intru intelegere. Intru empatie. Intre suflete si minti pe care nu le-am putut vreodata auzi. E glasul simturilor si-a gandurilor nerostite. Drumul e lung pana acolo. Traim doar inceputul instrainarii de noi si Dumnezeu.

(in photo, campul de la Har Megiddo, Armaghedonul omenirii)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: