cu faţa lui de Moş Craciun
şi ochii blânzi ca de poveste
prin viaţa asta a trecut
umil şi trist şi nu mai este.
la comeseni s-a închinat
odată îşi ţinea drept mâna
hrănea popoare de clienţi
cu ziua şi cu săptamâna.
mult mai târziu copilărit
s-a-ntors la unica iubire
un câine şi-un toiag în plus
şi-o clipă mută de uimire.
cutreiera cu paşi mărunţi
asfaltul dintre tomberoane
anii treceau şi mintea sa
se-amesteca printre claxoane.
e Barbălată-l ocărau
copiii de-l vedeau pe stradă,
el cocârjat de-atâtea tăvi
dorea ca nimeni să nu-l vadă.
de sărbători îi dam în dar,
un cozonac cu nuci şi unt
mânca din el şi suspina
de-o amintire de demult.
veni o zi când năruit
de-atâtea griji şi de nevoi,
pe Barbălată l-am pierdut
de printre şi de peste noi.
de prin gunoaie într-o zi
bătrânul ne ură drum bun,
şi-n urma lui lăsă prin bloc
miros de mort şi de nebun.
aşa pleca-vom într-o zi
din tot marasmul ăsta prost,
străini de tot ce am făcut
şi anonimi de tot ce-am fost.
Azi 21 septembrie a murit Barbălată. La 6.30 de dimineata urlau sirenele SMURD, Pompierii, Politia Comunitara şi cei de la Descarcerare. L-au gasit printre gunoaie prin casă. Săptămâna trecută, mai exact joi, bătrânul aruncase din casă televizorul. Acesta a nimerit conducta de gaz a blocului. Puteam sări în aer foarte simplu, la doar o scânteie distanţă.
Barbălată nu a avut copii. Nici neamuri. Îşi făcuse în casă un depozit de mobilă veche şi gunoaie. Le-a luat cu el pe lumea cealaltă. Singurii care-l plăngem suntem noi, cei care citim sau primim acest mesaj.
Barbălată a fost bucătar la fostul hotel Ambasador. Undeva, candva! Unii l-au urât pentru mizeria în care trăia, alţii l-au iubit pentru felul în care era . Simplu si instinctual. Din mâna lui au mâncat buni şi răi ai lumii ăsteia. Nu cred că-l plânge cineva. Poate o lacrimă să cadă pe scara blocului în care Barbălată şi-a dat sfârşitul. ” Să traiţi !” mă saluta omul ghenelor de gunoi. Miroase a moarte scara mea. E ultimul semn lasat de Barbălată. Aşa îl chema. Voi sunteţi pomenirea acestui anonim. Sunteţi cei aleşi şi unici martori ai plecării lui Barbălată dintre vii. Fiţi buni şi drepţi! Dumnezeu să-l ierte!
2 răspunsuri la “rânduri pentru Barbălată”
[…] Rânduri pentru Barbălată Tue Sep 21, 2010 23:22 pm cu faţa lui de Moş Craciun şi ochii blânzi ca de poveste prin viaţa asta a trecut umil şi trist şi nu mai este. la comeseni s-a închinat odată îşi ţinea drept mâna hrănea popoare de clienţi cu ziua şi cu săptamâna. mult mai târziu copilărit s-a-ntors la unica iubire un câine şi-un toiag în […] […]
ApreciazăApreciază
„el cocârjat de-atâtea tăvi
dorea ca nimeni să nu-l vadă”
Exact asa era…
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
ApreciazăApreciază