de ce oare mai vrei să pluteşti iar pe mare
de ce oare mai strigi, când un tren ai pierdut
e un loc prin străini unde dragostea doare
nu contează nici cum şi nici cât ai avut .

de ce oare mai crezi c-amintirile toate
te vor mai intoarce vreodată la mal
nu vrei sa-nţelegi că nu se mai poate
că viaţa se-nchide cu obloane de cal .

de ce oare mai speri că lumea se schimbă
de ce oare mai vrei s-o iei de la început
intre cer şi pământ viaţa ta se tot plimbă
şi când drumul găseşti, cortina a cazut .

de ce oare eşti tu, de ce oare sunt eu
de ce oare alegem calea mai grea
mistuiţi de nelinişti dăm vina mereu
pe anii tăi care sunt chiar viaţa mea.