Trec  zilele din viaţa ta ca pagini risipite

Pe străzile pe care odat’ cu mine ai trecut

Pe linii paralele zac vagoane-nzăpezite

Tu nu mă vezi, eu nu te ştiu şi iarna ne-a pierdut.

Trec clipele din somnul tău mai repede ca noaptea

O lacrimă mai cade bland si doare pe obraz

Din amintiri ce năvălesc, cuvintele-şi scriu cartea

Cum între noi a mai ramas un ruginit macaz.

Cu tot ce ai pierdut pe drum  şi tot ce mi-a ramas

Ma urc in trenul hibernal al viselor deşarte

Bilet mi-e sufletul stingher al ultimului ceas

Un tren  c-un felinar batrân, mă pierde-adânc în noapte.

Spre tine vin, spre tine curg, fluid ca apa vie

Topesc în drumul meu troieni cu scrâşnet de traverse

Iubirea ta de-acolo sus, veghează şi mă ştie

Sunt călător prin viaţa ta, aşa ca-ntr-o poveste!