MI-E TARE DOR

mi-e dor de poienile albe de flori

de cai nechezând dimineaţa

de nopţile-n care de atâtea ori

mă iubeai sfidând soarta şi viaţa.

 

mi-e dor de peronul de gară pustiu

de mirosul trenului dus

mi-e dor să-ţi mai spun despre ce-aş  vrea să fiu

mâine  sau azi la apus.

 

mi-e dor de toţi anii trecuţi fără rost

să beau bere,  apoi să mă-nfrupt

din amintirea iubirii ce-a fost

ca un fruct  din trupul tău rupt.

 

mi-e dor de lumină, de vise mi-e dor

de somnul sleit de puteri,

de mersul pe ape, de căderi şi de zbor

o, doamne, de parcă-au fost ieri !

 

mi-e dor de cuvântul întâi aşternut

de pagini nescrise vreodat’

de tot ce-am tăcut şi tot ce-am durut

mi-e dor,  să pot fii iertat.

 

de mama mi-e dor şi de mine copil

de străzile ce-am străbatut

mi-e dor să plec capul naiv şi umil

dojana ei  s-o mai  ascult.

 

e-un dor peste toate şi nu poţi sa îl vezi

deschide-ţi privirea în jur

învaţă să speri, sa iubeşti şi să crezi

că dorul e simplu şi pur.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: