Nu-i aşa că nu mai aştepţi toamna,

cum o făceai odinioară,

zgribulită de frig în staţii la capăt de linie ?

 

Nu-i aşa că nu mai vezi frunzele

cu toate culorile de-albastru şi mov şi galben-maron,

cum o făceai odinioară,

când le presam prin paturi sub noi ?

 

Nu-i aşa că nu mai ai loc de toate amintirile,

cum o făceai odinioară,

numarând zilele în care îţi dăruiam flori ?

 

Nu-i aşa că nu mai ai loc de mine,

cum o făceai odinioară,

şi ne era atât de bine ?

 

Nu-i aşa că nu mai e loc

şi nu mai e foc

între noi doi deloc?

Nu-i aşa ?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: