Ai vrea să poţi să fii în fiecare zi altcineva ?

Să te adapi în izvoare, să te pierzi prin pădurile altor doruri

de casă, de aripi, de lumea înaltă şi arsă !

Negrul se pierde prin nopţile tale

de iubire uitată şi aromată în noianul de amintiri cu scorţişoară

ce plănge de fiecare dată când tu nu eşti ,

ce râde de fiecare data în care lumina caldă de martie te aleargă

prin padurea de clipe, de tic-tac şi tic-tic, de tic-toc şi tic-pic

şi tot sunetul ceasurilor de frunze şi crengi rupte trosnind şi troscăind.

Frunze moarte şi frunze vii, furate şi supte de jilavul albastru al zăpezii topite pe pământ

spre dimineaţa de primăvară în care viaţa noastra se clatină!

Doamne caţi aş mai putea fi daca aş afla într-o zi cine sunt!

Adrian Conerth