Poţi să te aşezi cu mine la masa asta lungă şi mare
unde de-a lungul timpului au stat atâtea femei
sorbind vinul dulce de scris, din pocale de lemn
încleiate cu vraja trupului meu
cioplite asemeni chipului tău mereu întrebând, tu ce bei ?
Poţi să stai înca o săptămână, au anunţat vreme frumoasă
şi florile încep să renască sub frunze,
deschide ochii şi priveşte în jur
cum iarba îşi linge rănile iernii trecute
sarută-mă şi lasă-mă să-ţi citesc viitorul pe buze!
De fiecare dată când te văd, mă îndrăgostesc de tine
de parcă n-ai fi la fel ca anul trecut
de parcă n-ai mirosi tot la fel de bine
şi-n visele mele de când te aştept
tu întotdeuna m-ai primit şi m-ai vrut .
Nu mă întreba ce-o să facem de mâine
timpul trece rapid de cu zori pană-n seară
întotdeauna mai am atat de multe să-ţi spun
despre mine şi anii de odinioară
primeşte-mă în braţele tale să vin, Primăvară !