Poţi să te aşezi cu mine la masa asta lungă şi mare

unde de-a lungul timpului au stat atâtea femei

sorbind vinul dulce de scris, din pocale de lemn

încleiate cu vraja trupului meu

cioplite asemeni chipului tău mereu întrebând, tu ce bei ?

Poţi să stai înca o săptămână, au anunţat vreme frumoasă

şi florile încep să renască sub frunze,

deschide ochii şi priveşte în jur

cum iarba îşi linge rănile iernii trecute

sarută-mă şi lasă-mă să-ţi citesc viitorul pe buze!

De fiecare dată când te văd, mă îndrăgostesc de tine

de parcă n-ai fi la fel ca anul trecut

de parcă n-ai mirosi tot la fel de bine

şi-n visele mele de când te aştept

tu întotdeuna m-ai primit şi m-ai vrut .

Nu mă întreba ce-o să facem de mâine

timpul trece rapid de cu zori pană-n seară

întotdeauna mai am atat de multe să-ţi spun

despre mine şi anii de odinioară

primeşte-mă în braţele tale să vin, Primăvară !