Gara trenului tău pierdut

Liniile mâinilor mele sunt ca drumurile sufletului tău

se duc şi se întorc în fiecare an în acelaşi loc, în acelaşi fel

aşa că nu mai întreba de ce trenurile nu se opresc în gara

în care tu aştepţi să vină cineva .

    

Ştiu că gara asta te mai ţine în viaţă

că nu mai poţi să respiri sau să trăieşti dacă ea n-ar exista

parerea mea personală e una foarte vulgară despre gară

ca nici prin cap nu-mi trece vreun gând să o pot enunţa.

 

Toţi anii câţi ai crescut lângă gară, ai ştiut că-ntr-o zi

te vei urca într-un tren şi vei pleca departe,

atât de departe încât nimeni niciodată să nu afle ce s-a întamplat cu tine,

plecat departe într-o parte de partea cealaltă a ta.

 

În gară miroase a cărbune, acele brichete de cocs

pe care iarnă de iarnă le-ai ars în soba ta veche

şi-ai crezut c-o să pleci pe când ea fumega ca un tren

pufăind şi mocnind întreaga ta viaţă arsă ca într-o gară.

 

Într-o zi când trecea calea ferată

macazu-i prinsese piciorul în el

l-au tăiat şi acum şchiopul primise răsplată

multe bilete gratis de tren.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: