Liniile mâinilor mele sunt ca drumurile sufletului tău
se duc şi se întorc în fiecare an în acelaşi loc, în acelaşi fel
aşa că nu mai întreba de ce trenurile nu se opresc în gara
în care tu aştepţi să vină cineva .
Ştiu că gara asta te mai ţine în viaţă
că nu mai poţi să respiri sau să trăieşti dacă ea n-ar exista
parerea mea personală e una foarte vulgară despre gară
ca nici prin cap nu-mi trece vreun gând să o pot enunţa.
Toţi anii câţi ai crescut lângă gară, ai ştiut că-ntr-o zi
te vei urca într-un tren şi vei pleca departe,
atât de departe încât nimeni niciodată să nu afle ce s-a întamplat cu tine,
plecat departe într-o parte de partea cealaltă a ta.
În gară miroase a cărbune, acele brichete de cocs
pe care iarnă de iarnă le-ai ars în soba ta veche
şi-ai crezut c-o să pleci pe când ea fumega ca un tren
pufăind şi mocnind întreaga ta viaţă arsă ca într-o gară.
Într-o zi când trecea calea ferată
macazu-i prinsese piciorul în el
l-au tăiat şi acum şchiopul primise răsplată
multe bilete gratis de tren.