Mereu spun că e ultima dată cand faptele mele mai fac compromis vreodată

şi mă inchid acolo sus printre stele

să nu mai aud nimic din ce vor să-mi mai spună

şi-arunc cu mobilul într-un crater de lună.

 

Mereu mă-ndoiesc că binele-i bine şi răul nu poate să zacă în mine

ating dimineaţa o floare

petalele-i cad şi mă jur şi înjur

şi e ultima dată cand o floare mai fur.

 

Mereu e ceva ce nu imi dă pace chiar dacă deoparte mă dau şi nu-mi place

mă strigă, mă-ntorc şi privesc înapoi

nostalgici eram şi sălbatici şi goi

tu pantofi şi eu haine visam, cumpărate de noi.

 

Mereu trece timpul şi ajuns pe un pat de spital, azi constat

că în jurul meu mută viaţa rămâne

nu sunt flori pe aici, nu mai cad nici petale

nici tu nu mai vii să punem ţara la cale.

 

Lumina se stinge şi durerea mă ninge.