Mereu spun că e ultima dată cand faptele mele mai fac compromis vreodată
şi mă inchid acolo sus printre stele
să nu mai aud nimic din ce vor să-mi mai spună
şi-arunc cu mobilul într-un crater de lună.
Mereu mă-ndoiesc că binele-i bine şi răul nu poate să zacă în mine
ating dimineaţa o floare
petalele-i cad şi mă jur şi înjur
şi e ultima dată cand o floare mai fur.
Mereu e ceva ce nu imi dă pace chiar dacă deoparte mă dau şi nu-mi place
mă strigă, mă-ntorc şi privesc înapoi
nostalgici eram şi sălbatici şi goi
tu pantofi şi eu haine visam, cumpărate de noi.
Mereu trece timpul şi ajuns pe un pat de spital, azi constat
că în jurul meu mută viaţa rămâne
nu sunt flori pe aici, nu mai cad nici petale
nici tu nu mai vii să punem ţara la cale.
Lumina se stinge şi durerea mă ninge.