Viata ca un castel

Soarele rãsare, noaptea-ncet se lasã
Viața ta e-un simplu calendar
Cu un pumn de stele puse într-o plasã
Ai plecat de ziua ta în dar.

Mâine o minune, poate-o sã se-ntâmple
Și-o sã crezi cã totul s-a schimbat
Numãrã-n oglindã zilele pe tâmple
Tânãr și frumos erai odat’ .

Drumul ce strãbate, viața ta și gândul
Ierni și veri adunã peste timp
Risipește darul, iute ca și vãntul
Sufletul cel fãrã anotimp.

Pune și zidește, timpul nu te iartã
Într-o zi o sã devii ca el
Cautã și lasã semnul tãu pe hartã
Ești stãpânul propriului castel.

Unii-or sã iubeascã, alții te-or înfrânge
Tot ce-ai dat se-ntoarce într-o zi
Ca-ntr-o fotogramã ploaia te mai plânge
Și la poartã, seara vin copii.

Anii se adunã și zidirea-i gata
Zi de zi te regãsești în el
Drumul tãu se-nchinã azi la preacurata
Viatã, o strãfulgerare de castel.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: