bine ai venit în cimitirul meu de speranţe
ai pe alese urne de scrum
grupate pe ani, perioade, nuanţe
prafuite de timp, înegrite de fum.
să-ţi arăt la-nceput o mostra din anii
în care totul părea mai uşor
nu conta drumul, nici trenul, nici banii
aici zac iubiri mistuite de dor.
alături stau toţi anii de şcoală
şi lungi nopţi de studii în care credeam
că nu mai încape nici o-ndoială
de bairam-ul ce mi-l mai doream…
pe rândul de sus stă urna iubirii
cât am mai ars şi cât mi-a rămas
dor şi tribut plătit fericii
o noapte, o vară, un ceas.
jos o să vezi bucăţi rupte din viaţă
arse pân-la fitil
o parte sunt proaspete de azi dimineaţă
păcălit-am buletine subtil.
in urne nu-ncap nicicând trădătorii
i-am risipit pe maidan
se vor pierde spre ziuă când norii
vor încape într-un singur borcan.
bine-ai venit în cămara mea stearpă
de viată, de îngeri, de zbor
e tot un pământ şi o apă
şi zilele încă mă dor.
e rană şi jar mestecat laolaltă
ardere-adunată-n cuvânt
speranţa curată şi-naltă
preschimbată-n pământ de un gând.