Cimitirul speranţelor

bine ai venit în cimitirul meu de speranţe

ai pe alese urne de scrum

grupate pe ani, perioade, nuanţe

prafuite de timp, înegrite de fum.

 

să-ţi arăt la-nceput o mostra din anii

în care totul părea mai uşor

nu conta drumul, nici trenul, nici banii

aici zac iubiri mistuite de dor.

 

alături stau toţi anii de şcoală

şi lungi nopţi de studii în care credeam

că nu mai încape nici o-ndoială

de bairam-ul ce mi-l mai doream…

 

pe rândul de sus stă urna iubirii

cât am mai ars şi cât mi-a rămas

dor şi tribut plătit fericii

o noapte, o vară, un ceas.

 

jos o să vezi bucăţi rupte din viaţă

arse pân-la fitil

o parte sunt proaspete de azi dimineaţă

păcălit-am buletine subtil.

 

in urne nu-ncap nicicând trădătorii

i-am risipit pe maidan

se vor pierde spre ziuă când norii

vor încape într-un singur borcan.

 

bine-ai venit în cămara mea stearpă

de viată, de îngeri, de zbor

e tot un pământ şi o apă

şi zilele încă mă dor.

 

e rană şi jar mestecat laolaltă

ardere-adunată-n cuvânt

speranţa curată şi-naltă

preschimbată-n pământ de un gând.

 

 

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: