am uitat copilăria acolo la tine Doamne,

desculţ când eram prin colbul de vară

nu ma striga nimeni, eu vroiam doar o pâine

şi un loc să răman peste seară.

am uitat cine sunt, uit de unde mai vin

la răscruce de drumuri nu e loc vreun semn

fântâna cea veche la drumul de ţară

îmi masură timpul c-o prăjină de lemn.

au plecat târgoveţii, la mila ta Doamne,

rămân să mă zbat în târgul pustiu

opreşte trăsura şi-aruncă-mi din timpul

în care doream copil să mai fiu.

de vorbă îmi caut printre străini

în seamă mă bag cu toţi anii mei duşi

copilul din mine trăieşte-acum Doamne,

în oraşul cu oameni preschimbaţi în păpuşi.