am uitat copilăria acolo la tine Doamne,
desculţ când eram prin colbul de vară
nu ma striga nimeni, eu vroiam doar o pâine
şi un loc să răman peste seară.
am uitat cine sunt, uit de unde mai vin
la răscruce de drumuri nu e loc vreun semn
fântâna cea veche la drumul de ţară
îmi masură timpul c-o prăjină de lemn.
au plecat târgoveţii, la mila ta Doamne,
rămân să mă zbat în târgul pustiu
opreşte trăsura şi-aruncă-mi din timpul
în care doream copil să mai fiu.
de vorbă îmi caut printre străini
în seamă mă bag cu toţi anii mei duşi
copilul din mine trăieşte-acum Doamne,
în oraşul cu oameni preschimbaţi în păpuşi.