Vara amintirilor

atunci când nu-nţelegi tăcerea mea

cuvinte să mai spun sunt de prisos

sufletul eu mi-l arunc pe jos

că poate pasul tău s-o-mpiedica.

 

când gândurile nu mi le mai ştii

ochii mei se-nchid şi-n lacrimi dor

puţin câte puţin mă pierd şi mor,

de roua florilor trezite-n zori de zi.

 

îmbratişarea ta de n-o mai simt

potop de ploi m-or zavorî în casă

într-un năvod mă prinde şi mă lasă

vara amintirilor ce mint.

 

atunci cand tu nu eşti, mi-e tare greu

se irosesc duminicile toate

ovale şi rotunde şi pătrate

acelaşi sens şi-un drum închis mereu.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: