Urlă suflete, du-mă la cer

loveşte de stele tâmplele grele

lasă-mi pe buze, pe mâini şi prin păr

rănile vieţii prezise de iele.

 

Scapă-mă noapte, de spaimele vechi

unde e răul şi binele-a fost

vindecă lună, disperarea din ochi

să văd, mă mai lasă, copil cum am fost.

 

Alină iubire, timpul şi gândul

din flori să îmi faci un pat de pistile

bolnavul din mine, de-atâta cuvânt

se zbate pentru un pumn de pastile.

 

Asteaptă-mă soare, revin dimineaţă

cearcăne sapă privirea pierdută

fac drum întors şi de la-nceput

mă întorc în lumea oarbă şi mută.

 

” Iubire, du-te şi fă un duş,

o să-ţi revii, te aştept în culcuş ! „

 

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: