Azi, vorbind cu Baudelaire

Tună și fulgeră, schelălăie câinii
trasura la poartă oprește
vizitiul trăznit de lumină, orbește,
mă cheamă cu-atingerea mâinii.

Curge din cer potopul de apă
la scară o slugă-mi dă mână
e-atât de batrană, și-atât de stăpână
calul trăsurii e-o iapă.

Urc și mă pierd în clepsidră
timpul e scurs desuet
tămâie și mir într-un creuzet
ard și miroase a hidră.

Încerc să mă zbat, în mine
sângele are culoare și -i viu
amintiri se topesc purpuriu
ploua și ziua e mâine.

La colț mai arde o lumânare
prabușită de timp se topește
trasura ce- oprește, vizitiul ce-orbește
plouă… puls nimic nu mai are.

 


 

 

 

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: