INCERTITUDINI

Poate toamna vine și îmi pare

un surâs uitat la mare pe o plajă

un cuvănt ascuns sub carapacea unei scoici

ca într-o vrajă

toamna asta, sigur vine de la mare.

 

Din mine-ncep să cadă astăzi frunze

din tine amintirea se desprinde

ca un sărut ce liniștea

o prinde

și se topește pe-ale tale buze.

 

În picături, din mare urcă ploaia

ca timpul inversat într-o clepsidră

se îndulcește-n cer

și-apoi acidă

întipărește sufletul și foaia.

 

poate de toamnă ochii mă mai dor

frigul ne-a izgonit de ieri acasă

la tine-i vreme rea

la mine…lasă

pe țărmul vieții, toamna, un cocor.

 

povestea noastră-ngălbenește-n parc

mi-e ciudă că e vara-atât de scurtă

părul mi-a albit

și-am făcut burtă

de când rebeli dormeam într-un hamac.

 

 

 

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: