Tot mai greu

mi-e tot mai greu să te văd

m-au închis aici lângă mare,

m-au zăvorât într-un val,

mă ridic și cobor dimineața pe tărm

și-ți aduc cate-o scoică pe pietre la mal.

ieri nu te-am văzut mai deloc

mi-au promis ca-mi vor da o barcă

ziua s-a tras spre amiaz’

nu mai am vasle nici vlagă să-mping

anii și soarta peste ce-a mai rămas.

uneori mă întâlnesc c-un pescar

întinde în larg un năvod învechit

de sare și apă îngălbenit

„nu trage nimic !” ,îmi spune și cred

ca iubirea-n adâncuri a-ncremenit.

mi-e tot mai greu să te am,

pe plajă în palme nisipul se cerne

în sufletul tău ancorat

ce plutește pe tamplele mele din vremea

când am fost prins să-ți fiu pește bărbat.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: