Doi colindători

Au pornit de peste ierni și ani

colindători prin cer din gară-n gară

pe străzi pierdute într-un fapt de seară

colindători fără de timp și bani.

 
 

 
 

De-atâta drum picioarele li-s grele

de-atâția ani zăpada i-a albit

doi cerșetori prin iarnă au pornit

păcatele-n colinde să își spele.

 
 

 
 

Unul cară-n mână o chitară

cu patru corzi și lemnul scorojit

al doilea-o muzicuță a găsit

în tomberonul de la colt de scară.

 
 

 
 

Colindători pe drum de-o viață-ntreagă

își potrivesc cuvintele cu greu

se poticnesc și tot reiau mereu

și-un colț de pâine-ndeasă în desagă.

 
 

 
 

Dacă îi vezi, oprește și ascultă

colindul lor e dintr-un timp apus

pe când în ceruri se năștea Isus

și iernile ningeau zăpadă multă.

 
 

 
 

Orbecăind prin vremi’ fără noroc

stingheri, în ceața ultimului tren

când gările zăpada și-o mai cern

colindătorii-n suflet își fac loc.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: