Nu-mi mai trimite nimeni scrisori
Nu mai intreabă nimeni de nimic
Ca un tren aruncat în triaj
Îmi trag crucea cumpărată-n boutique.

Nu mă mai sună, nu mă mai vor
Nici fete cuminţi, nici femei desfrânate
Vecinii ocolesc când mă văd
Amintirile-s prefierte şi precongelate.

Nu mai dorm şi nu mai visez
Nu mai pot nici măcar să vorbesc
Nu am semnal şi-n mesaje pe net
Unii se-ntreabă dacă mai trăiesc.

Nu mai am vin, tutunul l-am ars
Ca un fum, toate se risipesc
Nu mă mai văd şi nu mă mai ştiu
Oglinzile vieţii blurate sfârşesc.

Cuvintele, doar ele, mi-au mai rămas
Şi mersul prin parc, în jos, la pas !