Călare pe cal

Ai plecat călare pe cal
prin iarba cu rouă de dimineaţă
nici măcar nu te-ai îmbrăcat,
te-am văzut când treceam spre piaţă.

Ai plecat călare pe murg
cănd ziua-şi ridică poalele’n ceaţă
pe câmpuri roşii de maci
galopai cu soarele-n faţă !

Ai plecat şi mi-e ciudă să ştii
roibu’ era cu credit luat
lasă-l măcar la marginea satului
să plătesc pe el, ce am dat !

De-acolo e drumul mai greu
vei rătăci pe hotare
te-oi urmări, draga mea
până e soarele-n zare.

De cu seară voi face un foc
să te mistuie şi-apoi să te ardă
la mine’n ogradă’i un loc
de’ndrăgostit într-o barcă !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: