Ai plecat călare pe cal
prin iarba cu rouă de dimineaţă
nici măcar nu te-ai îmbrăcat,
te-am văzut când treceam spre piaţă.

Ai plecat călare pe murg
cănd ziua-şi ridică poalele’n ceaţă
pe câmpuri roşii de maci
galopai cu soarele-n faţă !

Ai plecat şi mi-e ciudă să ştii
roibu’ era cu credit luat
lasă-l măcar la marginea satului
să plătesc pe el, ce am dat !

De-acolo e drumul mai greu
vei rătăci pe hotare
te-oi urmări, draga mea
până e soarele-n zare.

De cu seară voi face un foc
să te mistuie şi-apoi să te ardă
la mine’n ogradă’i un loc
de’ndrăgostit într-o barcă !