Ca să nu mor, am început să scriu
Să nu înebunesc, am început să cânt
Să beau am început, să simt că-s viu
Şi să mă rog când totu’i la pământ.

Să nu adorm, am luat c-un pumn pastile
Să nu mai plâng, la doctori m-am tot dus
De boli, am început să-mi număr zile
Pân’ cerul mă va duce spre Apus.

Să nu vorbesc, m-am încuiat în casă
Să nu mai văd, obloanele le-am tras
Să nu mai cred, cu capu’mi dau de masă
Albesc cât timpul fiecarui ceas.

Să nu mai zbor, e viaţa care doare
Să nu mai pot, e semn că-mbătrânesc
În mine creşte zilnic o tumoare
A faptului că încă mai iubesc.