PĂRERI DE TOAMNĂ

Îmi spui că ai hainele ude şi rupte

că vântul te bate şi noaptea e-o soartă

cu gânduri de căprioare zălude,

cu vise-atârnate pe-o singură poartă.

Îmi spui că-i târziu şi că viaţa se duce

că ziua-i mai scurtă şi noaptea te-ngheaţă

îmi spui că nu poţi să mai duci astă cruce

prin ploaie, prin fum şi prin ceaţă.

Îmi spui că te lasă puterile toate

în aer miroase a mosc şi întrebi

ce ne mai adună şi ce ne desparte

când pădurile ard bântuite de cerbi ?

E toamna iubito, pe tâmplele tale

curg iar culori, printre nori călători

apusul în cer are gust de migdale

hoinărim printre frunze ca bieţi trecători !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: