Între noi și cer, nu-i decat viața

agățată de-un troliu mai mare, mai mic

e un fir ce se-ntinde de dimineața

regretului vreunui amic.

 

Între noi și cer, e doar o punte

ce ne plimbă mereu  când sus și când jos

drumul ni-i scris de riduri pe frunte

veșnic ne zbatem să-l facem frumos.

 

Între noi și cer, e doar un cântec

întotdeauna refrenul, îl păstrăm la final

melodia răzbate încă din pântec

se stinge cândva pe sus hibernal.

 

Între noi și cer, e doar o vorbă

cuvintele toate se pierd în eter

o bucată de pâine și-o ultimă ciorbă

e pofta fiecărui  suflet stingher.

 

Între noi și cer, e doar rugă

dorință și  vrere de-a mai trăi

încă o viață pe fugă

încă o noapte de-a ne mai păcăli.

 

Între noi e un cer de gânduri ascunse

poate odată le-om limpezi

din durerea  cuvintelor spuse

astăzi în zori de zi !