Între noi și cer, nu-i decat viața
agățată de-un troliu mai mare, mai mic
e un fir ce se-ntinde de dimineața
regretului vreunui amic.
Între noi și cer, e doar o punte
ce ne plimbă mereu când sus și când jos
drumul ni-i scris de riduri pe frunte
veșnic ne zbatem să-l facem frumos.
Între noi și cer, e doar un cântec
întotdeauna refrenul, îl păstrăm la final
melodia răzbate încă din pântec
se stinge cândva pe sus hibernal.
Între noi și cer, e doar o vorbă
cuvintele toate se pierd în eter
o bucată de pâine și-o ultimă ciorbă
e pofta fiecărui suflet stingher.
Între noi și cer, e doar rugă
dorință și vrere de-a mai trăi
încă o viață pe fugă
încă o noapte de-a ne mai păcăli.
Între noi e un cer de gânduri ascunse
poate odată le-om limpezi
din durerea cuvintelor spuse
astăzi în zori de zi !