În sufletul tău stele cad cu lumină

e ultima zi petrecută la mare

ochii tăi mă privesc fără de vină

pe când amintirea nopții mai doare !

Din valuri scot răsăritul de soare

al nopții oftat ce astăzi se duce

prin mine cresc alge cățărătoare

în tine cresc scoici cu miezul dulce.

Prin nisip pasul tău se pierde în mare

cochilii din iubire, asta-am rămas

speranța și zborul, ușor prind culoare

la focul ce timpul nostru a ars.

Nu mai văd bine, te pierd într-o pâclă

e umbra ta, pierdută în larg

tu ești o apă, eu sunt o sticlă

un ultim far așteptând un catarg !