În sufletul tău stele cad cu lumină
e ultima zi petrecută la mare
ochii tăi mă privesc fără de vină
pe când amintirea nopții mai doare !
Din valuri scot răsăritul de soare
al nopții oftat ce astăzi se duce
prin mine cresc alge cățărătoare
în tine cresc scoici cu miezul dulce.
Prin nisip pasul tău se pierde în mare
cochilii din iubire, asta-am rămas
speranța și zborul, ușor prind culoare
la focul ce timpul nostru a ars.
Nu mai văd bine, te pierd într-o pâclă
e umbra ta, pierdută în larg
tu ești o apă, eu sunt o sticlă
un ultim far așteptând un catarg !