e  toamna atât de mare între noi

că frunzele-n săruturi se preschimbă

pe-alei îmbrățișările sunt ploi

și dragostea printre culori se plimbă.

e toamna atât de-adâncă pentru noi

c-atingerea s-a transformat în ceață

nopțile-s povești cu arbori goi

pe unde ne prindea vreo dimineață.

e toamna atât de bună între noi

că sufletele nu mai pot să plece

o brazdă de-amintiri pentru-amândoi

e bruma dulce, limpede și rece.