e toamna atât de mare între noi
că frunzele-n săruturi se preschimbă
pe-alei îmbrățișările sunt ploi
și dragostea printre culori se plimbă.
e toamna atât de-adâncă pentru noi
c-atingerea s-a transformat în ceață
nopțile-s povești cu arbori goi
pe unde ne prindea vreo dimineață.
e toamna atât de bună între noi
că sufletele nu mai pot să plece
o brazdă de-amintiri pentru-amândoi
e bruma dulce, limpede și rece.