Ploaie de primăvară

adânc, sub ploaia de martie grea

e sufletul meu, catarg înecat,

plutesc prin oraș c-o barcă-n derivă

într-o sticlă, ca un naufragiat.

 

prin păr de atâta potop îmi cresc flori

primăvara vine devreme pe-alei

norii miros a tămâie și-a zbor,

te cheamă să-i risipești și să-i bei.

 

apa pe străzi, e-o perdea de satin

se scurge din noi ca un ultim canal,

prin sângele meu curge vin de pelin

și ploile urlă-ntr-un ritm infernal.

 

e doar întuneric, cerul e-un tot

de ploaie ce spală până la os

ziua și noaptea și ultimul val

ce curge din tine atât de frumos !

 

Adrian Conerth


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: