desene animate & filme documentare…

Asta se pare a fi noul trend al Hollywood-ului. „Avatar” a pierdut in fata ” The Hurt Locker” titreaza ziarele de azi. Se pare ca dragalasenia desenelor animate nu functioneaza. Patriotismul si vesnica idee a razboiului macina capetele americane. La fel se intampla si cu razboiul din Vietnam prin 1967. Ma uitam aseara la ” Born on 4th of July”. Cu Tom Cruise. Americanii astia au ce au cu razboiul si cu iubirea de patrie materializata prin crime. La fel au facut si fac in continuare in Irak. Iar cinematografia le da premii. De cat de iscusiti sunt ei in a detona bombe. Si cat de periculos traiesc in aceasta tara care-i condamna. Si ca ce pacat ca aia nu vor democratia impusa de ei. Si ca incearca prin toate mijloacele sa-i casapeasca pe eroii natiunii americane.

Un balon rasuflat, in care asa cum i-au urmarit pe talibani sau mai stiu eu pe ce teroristi, iata ca a trecut un deceniu si Osama s-a transformat in Obama. In rest nici vorba de teroristi. Sigur, as fi nebun sa nu iau in considerare ca exista grupari radicale peste tot. Numai ca fratii nostri de peste Ocean, au termene si pregatesc cate ceva in fiecare an. Ca sa mai distreze populatia. Nu e Irak, e Iran, nu e Vietnam, e Afganistan si tot asa. Zicea aseara Oliver Stone prin Cruise ca razboiul din Vietnam nu a fost decat un atac criminal al Americii impotriva femeilor si copiilor de vietnamezi. Si tot el zicea ca nici un popor si nici o natiune nu poate sa se puna in calea unor oameni care sufera, traiesc si lupta de sute de ani.

Cam aici se reduce ” The Hurt Locker” . Un film comandat de Casa Alba, spre a alina tanguielile sutelor de mii de americani „inculpati” in Irak. Cu eroi americani si lepre de arabi. Cu cei buni si inarmati pana in dinti, facand legea pentru cei rai si muritori de foame. Continuă lectura „desene animate & filme documentare…”

jurnal de week-end: circus politicus…

Mă uit pe geam afară. Printre blocuri marcate cu buline roşii. Ca de cutremur. Ninge sănătos. E zăpada mielor. Paştile sunt aproape. Din bătrâni se spune că dacă ninge în apropierea paştilor, iarba iese mai frumoasă, mai viguroasă. De mânacare pentru miei. Va fi un an bun, cu miei grăsuţi şi sănătoşi. Şi-o vară aşişderea. Aşa ziceau bătrânii deunăzi.

Noi continuăm circul politic. Spre pierzanie. Spre niciunde. Poate spre linşajul la un moment dat, al  acestei clase politice fără nici o consistenţă. Nu cu mult timp am asistat la congresul PSD. Un circ fără margini la sfârşitul căruia nu mi-a părut deloc rău că nu au caştigat alegerile. Apoi urmează PDL-ul cu arestări stil Băsescu. DNA şi tot tacâmul caracteristic ilegalităţilor. Mai mult, circul pensiilor, al alocatiilor, cel al şomajului tehnic, toate la un loc s-au revărsat peste noi şi distrug speranţe, familii şi destine. E un joc politic menit să destabilizeze şi să ne scârbească. Ca dacă ţara asta merge prost, apoi e meritul celor care ne rânduiesc. De parcă aş cita dintr-un ceaslov vechi. Colac peste pupăză, vine congresul PNL cu relele şi bunele lui. Uite Orban, uite Antonescu, asta-i albă, asta-i neagră, cine şi unde e câştigătoare?

De bun timp jucăm alba-neagra politică. Un circus politicus de joasă speţă şi proastă calitate. În timp ce ne ia poliţia că furam un sac de cartofi, nu ne plătim ratele, suntem restanţi la întreţinere şi ne doare-n cot de ANAF. Daca o astfel de ţară îşi doresc aleşii să conducă, n-au decât. Nu cred că-i interesează anyway.  O situaţie câinească în care acest carnaval politic nu ajută cu nimic naţiunea. O ignoră şi-o pune la colţ. Nu fac bine. O să răbufnim la un moment dat. Când? Ca şi cutremurul despre care un cunoscător zicea ca e surprinzător şi imprevizibil. Nu vi se pare că trăim într-un matrix? Că ei îşi fac jocurile acolo unde sunt, iar noi trăim la limita subzistenţei, aici unde am rămas? Că sunt rupţi de realitate şi în continuare puşi pe căpătuială?

Good night Romania, wherever you are!

de Dragobete…

Ne naştem, trăim şi murim. O viată prea scurtă în care ne facem planuri de mai bine în fiecare zi. Am primit azi de la un prieten drag, filmuleţul „UP” animat de Pixar. Face parte din filmele propuse la Oscar la această categorie. Azi, de Dragobete vi-l împart cu speranţa într-o dragoste frumoasă şi0 viaţă trăită până la ultima picătură.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

cronică de film: eu chiar fluier…

Am văzut noul trend de la Berlin. ” Eu când vreau să fluier, fluier ” e cea mai elocventă dovadă. A unei naţiuni degenerate, pline de puşcăriaşi şi borfaşi cu gând de reabilitare. Un film trist, deziluzionant, cu o temă socială care nicidecum nu se va găsi vreodată în Europa de Vest. }n schimb se regăseşte la noi, demonstrând  cum multe alte scursori ale societăţii pot ajunge pe ecrane. Evident că ne-am găsit un drum in cinema. Cel al jegului şi al degradării. Da domnle’ , da’ mesajul? Cum poţi să percepi un mesaj pozitiv, când ăia se injură de mama focului şi devin homosexuali prin puşcării? Trailerul m-a convins. Nu e nevoie de mai mult.

Poate critica de film românească o să-l ridice în slăvi. Eu n-o să mă duc să văd acest film. Nu merit şi nu pot să mai stau în sală, să văd o realitate cruntă şi dureroasă a unui popor care şi-a pierdut identitatea. Îmi pare rău, acest film va fi pus în acelaşi sertar cu celălalt frate al său ” 4 luni, 3 săptămâni si 2 zile „. Din punct de vedere regizoral nu înseamnă nimic, sunt doar subiecte de ştiri sociale transpuse pe peliculă. După cum timpul a demonstrat, acolo vor şi rămâne. Cât despre cum îşi va mai aminti Occidentul de noi?  Să vedem cine pe cine mai omoară sau violează! O să-mi spuneţi că şi americanii omoară şi violează. Numai că din fiecare final, tragi o morală. Când eram mai tânăr, îmi doream să fiu Rambo sau SpiderMan. Din acesta nu pot să rămân decât cu un gust amar. Despre ceea ce nu mi-aş dori să mi se întâmple niciodaă în viaţă.

Sigur, cădem pe spate şi încercăm să facem bici dintr-un material autohton. Calitatea acestuia lasă însă de dorit şi nu se ridică la standardul meu moral. Vă doresc vizionare plăcută şi tristă! Vă salut resemnat din celula 30 a peniteciarului românesc în care trăiesc. Întru o lume mai bună!

cât costă o vizită la Vântu…

Era pe 2 decembrie noaptea. La ceas târziu, looser-ul Mircică face o vizită lu’ mogulul. Lucru ce l-a compromis şi l-a costat destul de mult în campania prezidenţială. Deşi atunci se specula faptul că mogulului i-ar fi fost teamă să nu-l bage Cotroceniul în puşcărie, dată fiind şi pista falsă cu Nicolae Popa mafiotul prins la Jakarta, iată că fiecare vizită are preţul ei.

Mogulu’: – Să trăieşti Trăiănele. Să-ţi faci casă-n Baloteşti!

Chioru’: – Hă, hă, hă…tu crezi ca scapi cum bate vântu’ ? Să-l aştepţi pe Popa la Otopeni, hă, hă!

Mogulu’: – Da’ ce-ţi veni dom’ president ?

Chioru’: – Păi îmi veni dracii pe tine că te-ai apucat să bagi zâzanie pe tv-ul ăla al tău. Împotriva mea, măi şchiopule? Ţi-o coc eu, că-l aduc pe ăla în ţară, să scuipe tot!

Mogulu’: – Stai nu te încinge aşa tare, că vine Crăciunu’ şi vreau să-l fac acasă, că aşa ai facut şi cu ăla de l-ai ţinut de Paşti în puscărie. Te bate Dumnezeu, bă!

Chioru’: – Hă, hă, hă! Ţi-a plăcut nu? Uite care-i treaba. Serviciu contra serviciu. Eu te las de sărbatori în plapumă cu vreo curvă de-alea de la tv, dar tu îmi promiţi să-mi faci o manevră. Cheamă-l pe Mircel pe la tine. Aşa de pamplesir mă, să le-o tragem la comuniştii ăştia.

Mogulu’: – Păi ce să caute la mine? Să-i fac masaj? Ce dracu vorbeşti Trăiănel?

Chioru’: – Da, să ştii că asta e poanta. Să se relaxeze. De-aia să-l chemi. La o saună scurtă. Am eu grijă să pun nişte băieţi cu camere, acolo la intrare.

Mogulu’: – Nu fac asta, e o prostie!

Chioru’: – Ori la bal ori la pârnaie, ori e laie ori bălaie, nici nu mai discut!

Mogulu’: – Bine, da’ mie ce-mi iese la afacerea asta. Scap eu anul ăsta, da’ mai departe?

Chioru’: – Măi, dacă ies eu, fac cinste!

Mogulu’: – Cât?

Chioru’: – Vreo două în euro…

Mogulu’: – Păi cum mi-i dai? Că ăştia-s cu ochii pe noi ca pe butelie!

Chioru’: – Vedem noi, găsim noi ceva să ne judecăm. Mai ţii minte ce ţi-am spus anul trecut că eşti mafiot? Tu repui pe tapet procesul, că mârrr, ca hârrr şi bagi acolo o sumă. Da’  faci pe ofensatu’ . Alo…băi, m-auzi?

Cum spun unii, restul e pam-pam! Ceea ce a urmat, am văzut in direct la prezidenţiale. Aflăm pe 22 februarie 2010 cum că ” Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis,  ca unul dintre procesele intentate de Sorin Ovidiu Vîntu preşedintelui Traian Băsescu, pentru „afirmaţii denigratoare”, să se judece în continuare la Tribunalul Bucureşti”. Ştire preluată de agenţiile de presă. Pentru vreo două milioane de euro. A venit vremea plăţilor. Pentru serviciile aduse. Pentru patrie şi popor. Nicolae Popa nu a mai venit. Cică aşteaptă acceptul de extrădare din partea preşedintelui. De acolo, nu de aici, ce vă închipuiţi? Până atunci ” Rămâneţi ancoraţi în realitate! „.  Nu aşa spun ăia la TV?

inundaţiile din PSD, în direct la teleconferinţa lui Blaga…

Bineînţeles că zăpezile astea s-au topit. Şi au ridicat nivelul apei pe mai toate râurile. 200 de gospădării din comuna Ciolăneşti, judeţul Teleorman au fost inundate, din cauza topirii zăpezilor. În judeţul Giurgiu, 3 drumuri judeţene sunt acoperite de ape. Între localităţile Malu cu Flori şi Pucheni un deal întreg a luat-o la vale. 2.500 de locuitori au rămas izolaţi din cauza surpării pământului. În judeţul Girgiu, 3 drumuri judeţene sunt acoperite de ape.

Ministrul Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga le-a cerut prefecţilor atenţie maximă. Duminică seara, într-o teleconferinţă cu micul în gât si vinul prin vene. S-a mai concovat încă o dată acest minunat şi fără rost Comitet Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, pe tema pericolului ridicat de inundaţii.

Buldogu’: – Măi, sunt eu Buldogu’ , pardon, Blaga la tv. Mă aude toată lumea?

Prefect#1: – Da, sigur că da…dom’ ministru, io chiar vroiam sa vă sun!

Prefect#2: – Yghen, iştenem Blaga, parancs…, bagă unul în maghiară.

Prefect#3 şi #4: – Să trăiţi dom’ comandant!

Prefect#5: – Alo…hallo…nu se vede nimic, zice unul dintre prefecti cu limba împleticită prin vinişor.

Pe screen apar rand pe rând prefecţii convocaţi la Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă. Unii veniţi de acasă în trening, alţii la patru ace, unii, ca să impresioneze, îmbrăcaţi cu pelerine de ploaie cu gluga în cap.

Buldogu’: – V-am convocat în legătură cu ploile astea. Au început ăştia pe la tv-uri să zică de inundţii. Câte-un smintit de pe la voi le-a trimis video că le-a inundat curtea, drumurile şi coteţele. V-am spus de atâtea ori să-i monitorizaţi…

Prefect#6: – Da’ dom’ ministru, la noi…

Buldogu’: – Taci din gură, nu mai comentaţi neîntrebaţi! Aşa cum am spus e tămbalau mare la capitală de parca nu ne-ar ajunge mizeria asta rămasă după zapada de aici. Că nici nu mai poţi călca de căcaţi de câine şi resturi de mâncare. Băi, eu v-am sunat să vă anunţ că vin inundaţiile! E clar?

Prefect#3: – La noi a trecut şi aia cum îi spune, vreju…nu vişca, ba nu…

Buldogu’: – Viitura, prostovane!

Prefect#4: – Noi o aşteptăm mâine pe la 9, dom’ ministru, că până atunci ajung şi eu la prefectură.

Prefect#6: – Domnu’ Blaga, da’ să stiţi …

Buldogu’: – Iar nu taci mă din gură. De câte ori v-am spus să nu mai vorbiţi altceva decât ce e cu adevărat important. Repet, vin inundaţiile. Eu v-am adunat în această seară aici să facem un plan de contracarare, adică în primul rând să fiţi atenţi la inundaţii. Atât am avut de spus! Dacă aveţi ceva de raportat, vă ascult.

Prefect#6: – La noi n-a plouat de două săptamâni, asta vroiam să vă spui…

Buldogu’: – Păi şi-atunci ce cauţi în teleconferinţă?

Prefect#6: – Apăi dacă m-or băgat, io am încercat să vă spui, da’…

Buldogu’: – Ia inchide imediat domnule! Aici se discută lucruri serioase! Acum dacă nu mai aveţi altceva de completat şi tot v-am prins, hai să vorbim şi alte lucruri care se impun. Cum bine ştiţi, Victor Ponta a luat preşidenţia PSD-ului…ne aşteaptă…

Probabil c-or fi stat până spre dimineaţă.Cam despre asta se discută duminică seara la teleconferinţe. Aţi crezut cumva că în afară de a le spune să fie atenţi, pot să facă ceva? Nicidecum! Neputinţă la toate nivelurile. Şi conspirativ, se folosesc de aparatele si sistemele din stat spre a-şi face jocurile. Astfel duminică seara s-a dat noua direcţie de conducere locală după alegerea lui Ponta. Prin acest pretext caraghios de informare asupra inundaţiilor care ne aşteaptă şi atitudinea gen ” să fiţi atenţi! „. La ce? La schimbarile din PSD. În acest timp, apa pune stăpânire pe România. Îşi aşteaptă săptămâna viitoare o nouă teleconferinţă despre bilanţul pagubelor din cele 11 judeţe afectate de inundaţii. Tot în Comitetul pentru Stare de Urgenţă. Aşa că,  fiţi atenţi!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

more about „încep inundaţiile„, posted with vodpod

filmul de week’end, zidul de care ne temem…

Aşa a început alfabetul meu muzical. Era într-o seara de vară undeva în mijlocul Ardealului. Atunci aveam prieteni studenţi. Aduceau de la Timişoara, tot ce ne interzicea Ceaubăsescu. Pink Floyd scriau atunci istoria căderii unei dictaturi! Eram magnetizaţi de puterea filmului. Azi copiii noştri îl privesc cu indiferenţă. Până într-o zi…

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

more about „Pink Floyd – The Wall (1982)„, posted with vodpod

luaţi o piatră în gură…

Aşa ziceau bătrânii noştri deunăzi. Să nu-ţi muşti limba la vederea minunăţiei. Casă nouă la sate şi comune. Aşa zice Nuţi Udrea. Să moară cocoşu’  de nu !  Mă refer în acest post la o ştire care în aparenţă a trecut nevinovată prin agenţiile de ştiri. Sunt prea ocupaţi de carnavalul PSD-ist, un fel de Vanghelion de primavară. Din ştire aflăm că tanti Nuţi duce spre aprobare un plan de a construi în satele şi comunele patriei case pentru specialişti care lucrează în mediul rural. Şi speră ca odată aprobat proiectul să înceapă implementarea. Ei bine, aşa mi-am luat o piatră în gura şi-oi ţine-o până văd specialistu’ implementat în ea.

De la o vreme tanti asta a lui Udrea se dă în bărci cu banii publici. Ba cu operaţiunea ” indicatoru ‘  ” ba cu afacerea ” specialistu’  de la tară „. Asta în timp ce ne plângem unul pe umărul celuilalt că ce prost o ducem şi cât ne mai taie din salarii. Că în acest proiect implementat e rost de jecmăneală, e la mintea cocoşului! Nu ştiţi care? Dacă vă spun, o să inghiţiţi piatra. Anyway o să aflăm la toamnă. Problema e că nu o opreşte nimeni pe Nuţi să-i spună în ce an suntem şi cum trăim. De o vedeţi pe stradă, fac apel pe această cale, opriţi-o şi spuneţi-i cum stă treaba.

Sau daţi-i şi ei o piatră în gură!

ce se mai întâmplă prin Sânpaul…

O mare metropolă neştiută, nevăzută. Sânpaul de Mureş. La 0 extraordinară populaţie de 4000 de locuitori, Sânpaul domină podişul Transilvaniei. Comuna Sînpaul este situată în zona de contact dintre Campia Transilvaniei şi Podişul Tarnavelor.Comuna cuprinde 5 localităţi rurale,cu o populaţie totală de 4022 locuitori.Prima atestare a localităţii Sînpaul este din 1332 sub numele de San Paulo în conscripţiile papale. Comuna Sînpaul se află în valea raului Mureş. Centrul de comună este localitatea Sînpaul care se întinde la sud de raul Mureş,fiind situată la vest de municipiul Tîrgu-Mureş,traversată de drumul naţional DN15(E60) Cluj-Tîrgu-Mureş. Şi face parte din zona metropolitană, băi conaţionalilor, a judeţului Mureş.

Aici o natângă de ţigancă profă de nu ştiu ce la şcoala locală s-a luat la palme cu un poliţai. Halal ştire. Numai că toată suflarea tv-urilor preia şi dă la evnimente marea rafuială a ţigăncii cu poliţaiu’. Nu ştiu da’ am ajuns de râsul curcilor. Cu astfel de ştiri răsuflate întreţinem o piaţă media de unde au dispărut 75% din publicaţii. Şi ce e culmea că toţi persistă în prostia lor. Dau ştirea în prime time, fără nici o rezervă. Ca un sufleu la alegerile din PSD şi externele blocate azi pe victoria ruşilor din Ucraina şi Transnistria care se oferă pentru rachetiştii lui Putin.

Ajunse de râsul curcilor, tv-urile au început s-o ia razna. Sigur e dirijat tot acest concert. Am intrat mai devreme pe site-uri, să vad ceva cu adevărat important din actualitatea românească de astăzi. Nimic! Bat câmpii cu PSD-ul, de parcă ne-ar interesa nişte looseri, în rest din trei în patru că ce drumuri au mai fost închise şi deschise din pricina viscolului. La atât s-a ajuns in media românească. Şi cred că e doar începutul. Unui val de vid care ne vizează. Mai ales acum când Cotroceniul a cumpărat totul. Probabil că Vântu’ bate în expectativă, iar pisica, mă scuzaţi, motanu’ Felix aşteaptă spalarea blănii securiste. Of course, făra Dinescu!

Ţiganca din Sânpaul de Mureş care atacă organu’ devine singurul deliciu de luni al mitocanospectatorului. Fără număr!